Cautare

G. T. Kirileanu

G. T. Kirileanu

Născut în satul Holda-Broşteni de pe Valea Bistriţei aurii sau moldoveneşti la 13 martie 1872, Gheorghe Teodorescu-Kirileanu a fost unul dintre străluciţii absolvenţi ai Şcolii Normale "Vasile Lupu" (1891), precum şi ai

Facultăţii de Drept din Iaşi (1900). Pe linie spirituală, era urmaşul bunicului dinspre mama (preotul Teodor Ioanovici sau "Popa Todica"), cel care l-a şi înfiat în 1879, cand a rămas orfan de mamă, la naşterea fratelui, Simion. Aşa se explică şi numele de "Teodorescu", după cum ortografierea cu "K" a celuilalt nume de familie - Chirileanu - se datorează pasiunii cărturarului pentru cercetarea documentelor vechi româneşti.

În trei imprejurări, care i-au marcat hotărâtor firul vieţii şi cariera, a fost remarcat şi apoi susţinut de Titu Maiorescu:

  • în decembrie 1899, când, la comemorarea a zece ani de la moartea lui Ion Creangă, student fiind încă, a publicat în revista de folclor "Şezătoarea" un articol despre condamnabila risipire a multor manuscrise ale marelui povestitor;
  • în toamna lui 1900, când, deşi tocmai fusese numit în magistratură la Iaşi, a solicitat ministrului de justiţie (Titu Maiorescu) să fie transferat la Judecătoria din Broşteni, pentru a lucra în mijlocul şi spre folosul consătenilor săi;
  • în decembrie 1902, când, făcând o aspră critică ediţiei de "Scrieri" ale lui Ion Creangă, cu multe erori realizată de St. O. Iosif şi Ilarie Chendi, arăta că "opera lui Creangă trebuie lăsată cu totul neştirbită şi nestropşită, icoana credincioasă mediului din care a răsărit", fapt ce l-a determinat pe Maiorescu să-l îndemne a deveni el cel mai bun editor al genialului humuleştean.

Rămas, datorită unor restructurări cu iz politic, mai întâi fără postul de judecător (apr. 1901) şi apoi fără cel de inspector comunal (apr. 1905), G.T. Kirileanu culege material pentru o monografie a Broştenilor, pe care o avea pregătită de tipar din vara anului 1905. Editată în 1906, va fi apreciată prompt de N. Iorga: "Dacă vei lua în mână Descrierea moşiei regale Broşteni, judeţul Suceava, de dl. Gh.T. Kirileanu, nu se poate să n-o ceteşti până la sfârşit. Sînt acolo ştiri istorice, note despre gospodăria veche şi cea nouă, elemente de limbă, de cultură, cu totul necunoscute. Limba e cea a scrisului lui Creangă. Monografia nu poate fi întrecută." (Neamul Românesc, An I, 1906, nr. 52, p. 861).

Temeinica ştiinţă de carte, probitatea caracterului, calitatea şi tenacitatea demersurilor sale culturale îi făcuseră un bun renume la Broşteni şi la Iaşi încă din anii de studii: reputatul filolog Al. Philippide îl supranumise "rara avis", iar Louis Basset, secretarul particular al Regelui Carol I, nu ezitase să-l considere "une perle noire". Apare firească în aceste condiţii - corelate şi cu pierderea repetată a locurilor sale de muncă în Broşteni - oferta ce i s-a făcut din partea Casei Regale.

Invitat mai întâi să coordoneze editarea monografiilor moşiilor regale cu prilejul aniversării celor 40 de ani de domnie ai lui Carol I (1866-1906), lui Kirileanu i se propune apoi să lucreze în serviciul Casei Regale din Bucureşti. A primit la început răspunderea rezolvării corespondenţei în limba română şi a petiţiilor adresate suveranilor, iar pe urmă şi funcţia de bibliotecar al Palatului Regal, pe care o va îndeplini mai bine de două decenii (1909-1930).

A fost toată viaţa un neobosit cercetător al trecutului nostru cultural şi istoric, un discret şi generos cărturar, mereu apreciat pentru temeinicia gândirii, pentru omenia şi modestia cu care s-a devotat tuturor faptelor de bine. A fost, de asemenea, unul din primii editori ai scrierilor politice ale lui Eminescu, un pasionat cercetător al folclorului şi un constant susţinător al iniţiativelor culturale, în întreg spaţiul românesc. Ca o recunoaştere a acestor calităţi, a fost şi numirea în funcţia de secretar general al Fundaţiei "Ferdinand I", înfiinţată de suveranul României în ultimii ani de viaţă, urmând şi sfatul lui G. T. Kirileanu.

O corespondenţă extrem de bogată (circa 17.000 de scrisori) ilustrează aria relaţiilor şi preocupărilor lui, în mijlocul cărora s-au aflat personalităţi din cele mai diverse, de la Titu Maiorescu, N. Iorga şi Marta Bibescu la I. Simionescu, S. Mehedinţi şi Constantin C. Giurescu, de la regii Carol I şi Ferdinand I la Barbu Stirbey, Dimitrie Gusti şi Ion I. C. Bratianu, de la I. Al. Brătescu-Voineşti, Gr. Antipa şi Octav Băncilă la V. Bogrea, Sextil Puşcariu, George Vâlsan şi Al. Rosetti, ori de la Jean Boutiere, Marcel Godet şi Andrei Veress, la H. Tiktin, Perpessicius, Şerban Cioculescu, Dan Simonescu şi foarte mulţi alţii...

A revenit pe meleagul natal, stabilindu-se din 1935 la Piatra-Neamţ, unde a construit o casă pe str. Ştefan cel Mare nr 25 (astăzi - nr. 27), atât pentru el şi cele 30.000 de volume ale bibliotecii sale, cât şi pentru văduva şi cei 4 copii ai fratelui său Simion, pe care i-a şi susţinut material în efectuarea studiilor.

S-a stins din viaţă la 13 noiembrie 1960, nu mai înainte de a dona oraşului - la 24 februarie 1956 - inestimabila sa bibliotecă, ce cuprinde numeroase titluri şi volume de mare interes documentar. Între acestea, importante valori bibliofile, precum cele 240 de cărţi vechi româneşti (începând cu Cazania lui Varlaam, 1643), cele 51 de cărţi vechi străine (începând cu Turcici Imperii Status şi Respublica Moscoviae et Urbes, Amsterdam, 1630), cele 5 volume din preţioasa colecţie a ziarului Timpul din anii 1877, 1878 şi 1881-1883, deci din perioada în care Eminescu a fost - alături de Slavici şi Caragiale - redactor al celebrului cotidian. La fel de preţioase sunt şi numeroasele volume cu dedicaţii, însemnări sau autografe ale unor ilustre personalităţi, precum B. P. Haşdeu, Alecsandri, Creangă, Ion Bianu, Macedonski, Vâlsan, Marta Bibescu, Regina Maria, Iorga, Gr. Antipa, Simion Mehedinţi şi mulţi alţii...

G.T. Kirileanu este membru de onoare al Academiei Române şi cetăţean de onoare al municipiului Piatra-Neamţ. Biblioteca Judeţeană Neamţ îi poartă numele de la 13 martie 1992.