Cautare

2013 - Interviuri

  • ADRIAN ALUI GHEORGHE

Septembrie, 2013

în Ziarul de Duminică, supliment cultural al Ziarului Financiar:

„În lipsa culturii şi a educaţiei, care trebuie făcute chiar cu forţa, vom înlocui cîinii maidanezi de pe stradă cu indivizi maidanezi ... ”
- Stelian Ţurlea în dialog cu scriitorul Adrian Alui Gheorghe -

- Aţi publicat anul acesta, la Polirom şi Cartea românească două volume total diferite, romanul „Urma” şi antologia „Născut în 58”. De la ele aş vrea să începem interviul acesta. Antologia poeţilor născuţi în 1958, ca şi dvs, cuprinde nouă poeţi şi un critic. Care a fost motivul alegerii acestora, pentru că s-au mai născut şi alţi scriitori în 1958?
- Alegerea acestor nume nu a fost chiar întîmplătoare, a existat o stare de afinitate cu fiecare dintre poeţii prezenţi în antologie, a fiecăruia cu fiecare. Şi apoi toţi poeţii din antologie sunt nume importante în literatura română de azi, propun paradigme diferite, au cărţi şi poezii memorabile. Ceea ce ne uneşte, de fapt, este diversitatea discursurilor poetice, a stilurilor, a experienţei literare şi culturale. Liviu Georgescu vine din America, Vasile Gârneţ de la Chişinău, Varujan Vosganian este un politician pregnant, Nicolae Ţone este un fantastic descoperitor de amprente avangardiste în literatura română, Bogdan Ghiu este şi un strălucit traducător, de nuanţă chiar, din literatura franceză. Lor li se adaugă universuri poetice de mare densitate „girate” de Ioan Es Pop, de Lucian Vasilescu, de Radu Voinescu. Lor mă alătur cu bucuria de a fi parte într-un grup aleatoriu, constituit pe un amănunt biografic, dar atît de talentat. Prezenţa lui Vasile Spiridon, cel care ne portretizează critic pe fiecare, este o completare benefică a proiectului nostru. Dacă am da la export o antologie de poezie precum „Născut în 58”, sunt convins că am avea succes, s-ar putea vorbi nu de individualităţi poetice, ci chiar de individualitatea unei literaturi. Că noi aici pierdem constant, nu ne prezentăm în lume şi în Europa cu o literatură bine aşezată, cu valori multiple, ci o facem sporadic, întîmplător, pompieristic, cu individualităţi care par rodul hazardului şi nu rodul unei culturi de excepţie. Domnule Ţurlea, permiteţi-mi să duc mai departe ideea asta… Dacă aş avea vreo putere de decizie în domeniu, aş „provoca” trei antologii de literatură românească, care să fie oglinda contemporaneităţii noastre culturale. În primul rînd, aş face o antologie de poezie actuală, cu treizeci, patruzeci de nume, cu cîte zece, cincisprezece pagini pentru fiecare autor, care să fie tradusă în vreo zece limbi, dintre cele mai „culturale”. Traducătorii ar trebui să fie pe alese, evident. Apoi aş propune o antologie de proză, cu zece, douăzeci de prozatori de azi. Şi, evident, o antologie cu zece, douăzeci de eseişti de primă mînă. Şi avem, slavă Domnului, eseişti şi teoreticieni redutabili! Vă daţi seama ce ar însemna să intri în cultura germană sau franceză sau engleză sau cehă, sau rusă… cu atîtea nume de scriitori? Am da senzaţia de forţă, am stîrni respectul binemeritat. Să ne întrebăm pe cine ar interesa? E o întrebare superfluă, eu, de exemplu, aş cumpăra imediat o antologie de poezie cehă, albaneză sau rusă, de azi, ca să văd pe unde ne situăm noi ca evoluţie. Sau o antologie de eseuri, sau de proză…! Dacă vă fac şi un calcul economic, vă pot dovedi că ar costa mai puţin decît un proiect de imagine care se stinge după încheierea evenimentului. E păcat că ieşim în lume doar cu cîteva nume, importante, nimic de zis, dar care par izolate, care par să vină dintr-o zonă exotică dar limitată ca identitate. Iertare că m-am întins prea mult cu acest răspuns, dar cred că poate fi o sugestie pentru vreun institut, pentru vreun minister. Dacă e nevoie, pot fi contactat, sunt tot la Piatra Neamţ, cum intraţi dinspre gară, pe partea dreaptă. Citiţi tot articolul aici...